O sa imi fie cel mai dor
Data de 15.07.2017,ziua in care simteam ca timpul a stat in loc cu toate ca nu imi doream asta.Stiti cand eram mai mici si ne doream sa dam timpul inapoi sau sa putem sa ne intoarcem in trecut?Ei bine asta imi doream si eu in ziua aia.Stiu ca maine se implineste o luna de la momentul respectiv,dar pana acum nu am avut deloc puterea sa scriu ceva.Este foarte greu cand pierzi o persoana draga si iti dai seama ca nu o vei mai vedea de acum inainte.In ziua aia sincer sa fiu ca am inceput sa tremur precum nu mi s-a mai intamplat pana acum.Te lasa cu un sentiment de neliniste,dar cu toate astea am inceput sa imi aduc aminte de toate lucrurile frumoase.
Cu toate ca este greu,in acelasi timp imi aduc aminte cu placere de serile de vara care parca nu se mai terminau.Stateam pe drum(sau ulita) cu prietenii mei,fie ca erau baietii cu care pierdeam o mare parte a zilei,sau fata pe care o placeam si prietenele ei,dar cu toate astea imi aduc aminte cu placere.Copil fiind nu voiam sa plec pentru a manca,dar seara era momentul potrivit,si cand spun seara mai bine zis era noaptea.Serile erau aproape la fel,painea nefeliata care imi place si acum alturi de cartofii prajiti.
In ultima perioada ne-am vazut destul de rar,dar cu toate astea de fiecare data avea aceeasi bucurie pe chip si ochii aia care te priveau neincetat.Cu toate ca este greu,macar raman amintirile frumoase,ma bucur deplin pentru asta.Stiu ca am mai zis,dar in momentul in care am aflat ca a strans o jumatate de pensie pot spune,pentru a putea sa ma ajute cu o parte din putinul de care beneficia,jur ca imi sfasie inima si pe langa asta ma face sa am o ura mai mare fata de "al meu" tata si de a lui proasta.Plus ca in ultimul timp il deranjez si de la somn,dar dupa cum stiu,se intorc ele,fie ca vrei sau nu.
Daca nu am specificat este vorba despre bunica mea,care a avut grija de mine cand eram mic dar mai ales in vacantele de vara din frumoasa copilarie.Nici pana in momentul de fata nu pot spune ca m-am acomodat cu ideea ca nu mai esti,si cu toate astea locul in care mi-am petrecut o parte din copilarie nu dispare,fie ca o sa mai stea bunicul acolo sau nu,cand am timp tot o sa mai trec macar pentru o ora.Doar ca sa imi mai aduc aminte de serile alea calde cand pierdeam vremea pe drum cu bicicletele,mergeam la magazin si de fiecare data imi luam si eu ceva bun,capsiunile,merele,caisele si mai ales perele alea bune culese din copac,coapte si dulci pe care le adunam la momentul potrivit.Tot timpul aveai rabdare cu mine si imi pregateai de voiam eu sa mananc,nu ma certai chiar daca greseam,si chiar in momentul de fata,completez de la munca sunt schimbul 3 este ora 02.38 in data de 07.08.2017 am realizat ca nu am reusit sa iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine,si nu aveti idee cat de mult regret asta,dar vesnic o sa ramana in gandul meu.Datorita lor,bunicilor,am avut veri memorabile,acolo mi-am cunoscut si prima prietena,fata frumoasa de la tara pe nume Catalina.
Locul ala o sa ramana o amintire frumoasa,tot acolo am fost pus prima oara la volan,conduceam Dacia bunicului,omul cu ochii de culoarea cerului,care inspira sinceritate,si singurul care a ramas din cei 4 bunici.Sper sa fie bine acolo unde sunt,vor ramane mereu in gandul meu.Am simtit ca trebuie sa imi spun gandurile cu toate ca a trecut ceva timp,nu am avut puterea sufleteasca sa scriu mai repede.
"Bunicii mei acum trecuti,va multumesc ca m-ati crescut,
Si va iubesc ca ati facut din mine o poezie.
Sa va iubiti,copii! mi-au scris bunicii pe hartie,
Si asta-i tot ce mi-a ramas,inima imi bate ca un ceas,
Cand ma gandesc la voi cu dor......"
https://www.youtube.com/watch?v=Ds5VyIitOQM
Daca nu am specificat este vorba despre bunica mea,care a avut grija de mine cand eram mic dar mai ales in vacantele de vara din frumoasa copilarie.Nici pana in momentul de fata nu pot spune ca m-am acomodat cu ideea ca nu mai esti,si cu toate astea locul in care mi-am petrecut o parte din copilarie nu dispare,fie ca o sa mai stea bunicul acolo sau nu,cand am timp tot o sa mai trec macar pentru o ora.Doar ca sa imi mai aduc aminte de serile alea calde cand pierdeam vremea pe drum cu bicicletele,mergeam la magazin si de fiecare data imi luam si eu ceva bun,capsiunile,merele,caisele si mai ales perele alea bune culese din copac,coapte si dulci pe care le adunam la momentul potrivit.Tot timpul aveai rabdare cu mine si imi pregateai de voiam eu sa mananc,nu ma certai chiar daca greseam,si chiar in momentul de fata,completez de la munca sunt schimbul 3 este ora 02.38 in data de 07.08.2017 am realizat ca nu am reusit sa iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine,si nu aveti idee cat de mult regret asta,dar vesnic o sa ramana in gandul meu.Datorita lor,bunicilor,am avut veri memorabile,acolo mi-am cunoscut si prima prietena,fata frumoasa de la tara pe nume Catalina.
Locul ala o sa ramana o amintire frumoasa,tot acolo am fost pus prima oara la volan,conduceam Dacia bunicului,omul cu ochii de culoarea cerului,care inspira sinceritate,si singurul care a ramas din cei 4 bunici.Sper sa fie bine acolo unde sunt,vor ramane mereu in gandul meu.Am simtit ca trebuie sa imi spun gandurile cu toate ca a trecut ceva timp,nu am avut puterea sufleteasca sa scriu mai repede.
"Bunicii mei acum trecuti,va multumesc ca m-ati crescut,
Si va iubesc ca ati facut din mine o poezie.
Sa va iubiti,copii! mi-au scris bunicii pe hartie,
Si asta-i tot ce mi-a ramas,inima imi bate ca un ceas,
Cand ma gandesc la voi cu dor......"
https://www.youtube.com/watch?v=Ds5VyIitOQM
Comentarii
Trimiteți un comentariu