Ganduri si frica
Nu vorbesc prea des si prea deschis despre mine,dar poate ca este timpul sa scriu putin aici.De fiecare daca cand imi vine o idee buna,in casa este liniste si sigur este trecut de ora 12 noaptea.Nu stiu de ce dar atunci sunt cele mai bune idei,si totusi sa revenim la subiect.
Cu toate ca poate par o persoana serioasa sau suparata (ma refer la aspect) si fara frica,treaba nu sta chiar asa.Sincer sunt o persoana care se teme,de foarte multe lucruri,si in special de viitor.Poate ca nu va intereseaza dar vreau sa ramana o amintire peste ani,sa vad cum gandeam la 19 ani si daca am reusit sa fac ce mi-am propus,iar acum cred ca este momentul sa va si povestesc.
De un an aproximativ eu si 3-4 prieteni ne-am propus sa ne facem o viata putin mai buna,si sa incercam sa vedem cum este in afara tarii,Italia sau Anglia sunt principalele destinatii,iar dupa cum v-am spus mai sus imi este frica,simt ca pot sa impartasesc asta cu cineva,si poate ca sunt doar in mintea mea,nici nu am plecat si sunt foarte constient ca este foarte greu.
Mai exact o sa imi fie foarte dor de familie (mama si sora),de oras clar,imi e frica sa nu se schimbe prietenii,putini cati sunt ei,sunt importanti.Dar de multe ori mi-am pus intrebarea,ce as face daca m-as intoarce si fetele pe care le plac rau de tot,sa fie logodite,casatorite sau cu copil.Nu stiu cum as reactiona,iar pentru a nu mai da nume si pentru a-mi aduce aminte,prima,este tipa de 26 de ani de la CGS cu ochii fermecatori iar initiala este A. , a doua este fata din generala,cea care m-a fermecat fara sa vreau iar initiala este B. , iar ultima fata,si cea care o sa imi ramana mereu in suflet,este fata de la tara,care mi-a marcat copilaria si cea care m-a ajutat sa imi invat primul numar de telefon,si acum il mai tin minte,este 0726382248 (nu incercati pentru ca nu mai este al meu si nu stiu cine raspune :)) ) ,inca mai am destule momente in care ma gandesc la ea,numele ei incepe cu litera C. si inca a ramas numele meu preferat.Stiu ca este putin ciudat,nu am vrut sa iasa in ordine si abia acum am realizat,in ordine alfabetica.
Este o poveste pe moment,nu am o incheiere,sper sa reusesc sa plec in afara tarii si sa fie totul ok,ma simt putin mai bine acum.O sa revin cu alte povesti.
Cu toate ca poate par o persoana serioasa sau suparata (ma refer la aspect) si fara frica,treaba nu sta chiar asa.Sincer sunt o persoana care se teme,de foarte multe lucruri,si in special de viitor.Poate ca nu va intereseaza dar vreau sa ramana o amintire peste ani,sa vad cum gandeam la 19 ani si daca am reusit sa fac ce mi-am propus,iar acum cred ca este momentul sa va si povestesc.
De un an aproximativ eu si 3-4 prieteni ne-am propus sa ne facem o viata putin mai buna,si sa incercam sa vedem cum este in afara tarii,Italia sau Anglia sunt principalele destinatii,iar dupa cum v-am spus mai sus imi este frica,simt ca pot sa impartasesc asta cu cineva,si poate ca sunt doar in mintea mea,nici nu am plecat si sunt foarte constient ca este foarte greu.
Mai exact o sa imi fie foarte dor de familie (mama si sora),de oras clar,imi e frica sa nu se schimbe prietenii,putini cati sunt ei,sunt importanti.Dar de multe ori mi-am pus intrebarea,ce as face daca m-as intoarce si fetele pe care le plac rau de tot,sa fie logodite,casatorite sau cu copil.Nu stiu cum as reactiona,iar pentru a nu mai da nume si pentru a-mi aduce aminte,prima,este tipa de 26 de ani de la CGS cu ochii fermecatori iar initiala este A. , a doua este fata din generala,cea care m-a fermecat fara sa vreau iar initiala este B. , iar ultima fata,si cea care o sa imi ramana mereu in suflet,este fata de la tara,care mi-a marcat copilaria si cea care m-a ajutat sa imi invat primul numar de telefon,si acum il mai tin minte,este 0726382248 (nu incercati pentru ca nu mai este al meu si nu stiu cine raspune :)) ) ,inca mai am destule momente in care ma gandesc la ea,numele ei incepe cu litera C. si inca a ramas numele meu preferat.Stiu ca este putin ciudat,nu am vrut sa iasa in ordine si abia acum am realizat,in ordine alfabetica.
Este o poveste pe moment,nu am o incheiere,sper sa reusesc sa plec in afara tarii si sa fie totul ok,ma simt putin mai bine acum.O sa revin cu alte povesti.
Comentarii
Trimiteți un comentariu