Timpul zboara,copilaria dispare si vin tot mai multe intrebari

         

          Azi, 26 Septembrie, o noua zi care incepe normal si se sfarseste ciudat.Munca pana la ora 19 dupa care liber,planuiam o iesire cu baietii prin oras la o tura ceva,si o colega mi-a propus sa ne intalnim 5-10 minute sa ii spun cate ceva despre munca pentru ca vrea o prietena de-a ei sa se angajeze,si normal ca nu am refuzat,adica chiar nu aveam de ce.Zis si facut,ne-am vazut,am vorbit dupa care am plecat,si nu trec 2 minute de cand am plecat si ma suna,sa vada ce mai fac si daca sunt bine.Cu toate astea mi se parea putin ciudat,dupa care,mai trec inca 5 minute si ma suna iar,sa imi spuna ca ii place sa vorbeasca cu mine.Deja chiar devenea ciudata situatia si nu stiam ce sa cred.

          Din vorba in vorba,prin mesaje,fie ca este vorba de sms sau de net,am tot vorbit si uite ca se face momentul in care scriu asta, 27 Septembrie, ora 01:05.Pana in momentul de fata am aflat ca fata ma place,dupa cum mi-a spus am "acel ceva" care ii place,nu a stiut sa imi spuna ce,dar stie ca ma place.Am ramas putin blocat pentru ca ea are 32 si eu abia fac maine 21 de ani.Sa nu mai spun ca este vorba despre diferenta de varsta,ea mai are si copil,si sincer sa fiu sunt total impotriva.Nu o sa repet greseala celui ce trebuia sa imi fie exemplu.Mi-am impus asta si nu o sa se intample,nu vreau sa stric si eu relatii.

          Dupa cum am mai spus,mai este o colega de munca,pe care o cunosc de la primul loc de munca si pe care o plac,cu toate astea sunt 6 ani diferenta,ea este mai mare,cu toate astea tot mi se pare o diferenta destul de mare.Ne intelegem noi dar am renuntat sa imi mai fac sperante.Este fata aceea frumoasa cu zambetul mereu pe buze,cu ochii aia de un caprui intens,care ma da pe spate,inalta,slabuta si frumoasa este combinatia fatala pentru mine :)) dar cu toate astea trebuia sa fie diferenta de varsta.Fata de la primul loc de munca o sa ramana mereu in amintirea mea,cu toate ca incepand de la 1 Octombrie nu stiu cand o mai vad.

          Uite asa azi am ramas fara cuvinte in momentul in care am aflat asta,uite asa imi dau seama ca nu mai sunt copil,si a trecut perioada aia in care stateam si eram fara griji.Nostalgia apare si imi e dor de momentele alea,cu toate astea incerc sa imi traiesc cat de mult si bine pot adolescenta,sa fac toate tampeniile si sa nu imi fac prea multe griji.Asta ramane amintirea mea inainte de 21 de ani,si daca pot spune ultima amintire care imi marcheaza cei 20 de ani.In mare ii respect curajul dar raspunsul meu ramane tot "Nu".O sa imi caut o tipa singura si mai apropiata de varsta mea.Sper ca nu ti-am stricat seara dar fiecare alege ceea ce este bine pentru el.Eu consider ca asta este mai bine,si o sa merg cu tarie inainte,raman la alegerea mea.Pana la urmatoarea poveste,toate cele bune si aveti incredere in voi!