Amintiri placute,ganduri bune si vise implinite

Pai de unde sa incep.....
     Am momente in care ma gandesc cat de bine era cand eram mai mici,totusi nu stiu daca constientizam eu daca era bine sau nu,dar cel putin era frumos,si imi este extrem de dor.Aveam anumiti prieteni,ne certam si ne impacam,nu tineam ura si mai ales daca ne certam azi,maine eram in aceeasi formatie afara,disparea toata supararea.Acum am crescut si totul este schimbat.Tatal este mai rau ca un necunoscut,iar unul dintre prietenii foarte apropiati este suparat fara sa stiu si eu motivul si partea amuzanta este ca supararea nu tine doar o zi,este aproape un an si tot continua.
     Nu stiu de ce,dar asa sunt eu,imi place sa imi aduc aminte de momentele frumoase de pana acum,in astia 19 ani ai mei.Fie ca este o amintire frumoasa de ieri,fie ca este una de 10 ani,ma face sa ma simt mai bine,simt ca ma incarc cu energie si ma face sa ma calmez in momentele putin mai grele.
Mai ales cand vad o tipa pe care o plac,simt ca uit de toate grijile si supararile,mai exact imi concentrez toata atentia pe fata respectiva.Pentru cateva zile reusesc sa uit de tot,dar dupa se instaleaza starea mea periodica.
     Iar acum,sincer este o parte pentru persoanele care nu aveau incredere in mine si mai ales pentru personajul las din viata mea,tatal.Am terminat liceul,am luat cu succes si bac-ul,iar fiica ta a terminat facultatea daca nu stiai,si sunt sigur ca nu sti pentru ca nu te intereseaza de noi,dar poate cineva face legaturi si iti arata si tie.Tin sa te informez ca am reusit amandoi si fara ajutorul tau,suntem chiar foarte bine si foarte fericiti.
     Fiecare copil are un erou care in general este tatal,sunt sigur ca aveti idee la ce ma gandesc.La mine este putin diferit si in filmul meu tatal este cel plecat din aceasta poveste iar mama este cu adevarat cel mai tare SuperErou.Merita tot respectul meu,a avut curajul si puterea sa isi creasca cei 2 copii,nu ca personajul secundar din viata noastra.