Un capitol ia sfarsit,altul tocmai incepe

          Uite ca se incheie un capitol din viata mea,si imediat incepe altul.Sunt la o saptamana distanta de a pleca la munca in alta tara.Acum cativa ani nu ma vedeam facand asta,dar uite-ma aici.Usor usor am inceput parca sa pun mai mare pret pe lucrurile simple,o priveliste frumoasa (pe care nu o sa o vad prea curand),persoanele apropiate mie,mai pe scurt locurile si oamenii care m-au format,fara de care nu as fi fost eu,omul cu “figuri” din cand in cand,dar si cel care incearca sa se bucure din nimicuri.

          Sunt o persoana care depinde de oameni,din pacate trebuie sa ma rup de asta,cel putin pentru o perioada.Slava domnului ca exista internet :)) Este sigur ca o sa imi fie dor,dar trebuie sa ies din zona de confort daca vreau sa imi fie mai bine,trebuie sa fie si sacrificii.

          Acum cateva seri,in 05.09.2019,am iesit cu cele 3 foste colege in oras.Nu ne mai vazusem de mai bine de un an si am zis odata cu plecarea mea ca ar fi frumos sa iesim.Cred ca am stat in jur de 3-4 ore in care am vorbit,am ras,am fost incurajat si ne-am simtit bine.Am platit eu nota in momentul in care nu era nimeni atent,si am fost luat la rost pentru faptul ca nu trebuia sa fac asta.Le-am explicat ca a fost placerea mea,si uneia dintre fete i-am si folosit vorba,aceea fiind ca “trebuie sa invatam sa primim”.Au acceptat intr-un final dar in aceeasi masura mi-a si fost intoarsa vorba de catre aceeasi persoana,am fost pus sa promit ca atunci cand vin mai iesim odata si platesc ele.

          Odata cu plecarea mea am vrut sa ajung si la pizzeria mea de suflet,si am mers cu Robi si Oana,2 prieteni de-ai mei.La fel ca in primul caz m-am fofilat si cand am prins momentul am platit si aici nota,pentru ca stiu “ce oameni am la usa”.Si chiar si aici am specificat faptul ca trebuie sa invatam sa primim.Pana aici totul bine si frumos,am vorbit si aici,am ras si am pierdut timpul,dar a venit si momentul sa plecam de acolo si sa mergem in beci,unde trebuia sa il ajut pe Robi cu niste mutari.Ajungem linistiti si de mutat din cate mi-a aratat era o punga de cadou,urmata de “trebuie sa invatam sa primim”.Aparent am primit cadoul de ziua mea in avans,primit de la el si Dan,cu toate ca nu era nevoie,dar vad ei ca urmeaza si zilele lor de nastere si cred ca eu o sa rad la urma :)). Robi daca vezi asta tine minte ca tu urmezi,si sunteti nebuni amandoi.

          Eu unul cred ca trebuie sa acceptam faptul ca din cand in cand trebuie sa si primim,pentru ca oamenii care daruiesc fac asta din placere si pentru ca asta simt la momentul respectiv,iar refuzul pot spune ca este nepoliticos.

          Postarea este finisata din aeroport,sunt la o ora distanta de a urca in avion si de a incepe o viata noua.O sa imi fie dor de locurile care imi aduceau un zambet pe buze si in special de oamenii mei.Ce va pot spune este ca nu scapati voi asa usor de mine,tineti-va bine ca tot vin eu in vizita :)) Pana atunci aveti grija de voi,de trupurile voastre si toate cele bune.(Scris in 08.09.2019)

        P.S : Azi,14.09.2019,dupa cateva zile petrecute aici pot spune ca este frumos,dar nu este ca acasa.