Sa cred in destin sau in intamplari fara motiv?

          In cea mai mare masura cred in destin,adica ma face sa cred ca asa era necesar sa se intample sau sa cred ca si daca iti doresti destul de mult ceva o sa se intample.Dupa cum am spus mai sus,in mare masura :)) Adica mai sunt si momentele alea in care sunt de-a dreptul realist.Sunt cateva fete despre care tot scriu,fete care chiar imi pun capac.In ceea ce scriu azi este vorba despre colega cu care am lucrat la fostul loc de munca,iar dupa ceva timp a venit si ea unde lucrez eu.
          Sunt colegi sau colege care ma mai vad ca vorbesc cu ea,ei nu stiu ca ne stim de la fostul loc de munca.Daca nu ma insel,de la 3 persoane am primit aceeasi intrebare"De ce nu incerci?",si tot timpul le raspund si eu cu o alta intrebare"Cati ani ii dai?" si mai mult de 23 nu a raspuns nimeni.Fie vorba intre noi aspectul nu ii demasca varsta reala.Defapt in luna mai face 27,si dupa ce le spuneam varsta ei le spuneam si varsta mea,adica abia in septembrie fac 21.Daca eram eu cu 6 ani mai mare era altceva,dar totusi este ea mai mare,si pe langa asta mai are si prieten.
          Dupa cum am scris si in "Seri linistite la munca" iubesc momentele in care discut cu persoane cu care ma inteleg foarte bine.Ma inteleg foarte bine cu 2 colege,eram toti 3 pe aceeasi tura si am inceput sa vorbim despre toate tampeniile.Nu stiu cum si de unde dar am ajuns si la subiectul "De ce nu ai prietena?",iar eu am stat sa le explic ca vreau sa aiba un zambet frumos iar ochii sa fie caprui. Le-am spus ca in momentul in care plac o tipa are cel putin o problema din cele trei des intalnite,adica fie e mai mare,fie are prieten,fie sta departe :)).Am inceput sa le povestesc ca imi place de o fata care are cam 27 si eu sunt mai mic,si clar ea nu isi doreste asta,iar raspunsul unei colege a fost ca varsta nu conteaza,pe cand cealalta mi-a dat cel mai bun exemplu,chiar pe ea si mi-a zis ca este la fel diferenta de varsta dintre ea si prietenul ei,adica ea e mai mare cu 6 ani.I-am explicat ca aici depinde de fiecare persoana in parte,si totusi am fost intrebat de ce imi este frica.Nu cred ca imi este frica de ceva anume,doar ca eu nu imi doresc un copil momentan.
          Cred ca cel mai bine spus este ca in locul in care am crescut,si in asa numitul anturaj cam asa vedeai,daca era cineva mai mare intr-o relatie acela era baiatul,sau daca era invers,fata era mai mare cu maxim un an.Nu am ce spune,este frumoasa si vedem ce se mai intampla.M-am uitat peste postarile mai vechi si am vazut ca in mai 2016 am scris ca m-am vazut cu ea si ca sper sa ne mai vedem curand.Eu stau si ma gandesc cum se intampla lucrurile de acum lucram impreuna.Nu ca mi-ar parea rau,dar nu gasesc o explicatie logica,poate ca nici nu trebuie.Sper sa fie totul din ce in ce mai bine,sau macar ca acum in viitor.Pana la urmatoarea revenire eu va urez o viata fericita :D