Seri linistite la munca

          Chiar ma gandesc intens cateodata ca este cineva acolo sus care ne iubeste,si nu spun asta degeaba.Lucrez de un an,iar la actualul loc de munca de 9 luni aproximativ.De 5-6 luni am inceput sa ma inteleg foarte bine cu o colega,mai vorbim cand avem timp.          Acum sa trecem direct la subiect.Actiunea se petrece in data de 16.12.2016,iar locul meu de munca consta in interactiunea cu oamenii.Eu stateam langa a mea colega,dupa cum imi place sa ii zic Danela,si imi arata ca numele de familie al persoanei cu care discuta este la fel ca al meu.Raman blocat pentru cateva momente si au inceput sa imi apara tot felul de intrebari.Simt ca a fost una dintre cele mai bune zile,cu toate ca tremuram din orice incheietura de nervi,iar acum cand scriu nu e mare diferenta.          Simt ca am avut noroc,culmea apelase chiar al meu tata si vreau sa spun ca nu mai vorbim de cel putin 4 ani.Cat de penibil era daca discutam eu cu el?Dupa ce am vazut cu cine vorbeste colega mea am avut aproximativ 30 de minute in care nu mai stiam ce e cu mine,reactionam destul de greu si simteam ca nu mai sunt eu.          Partea trista ca usor usor o sa ajungi si tu ca cel din melodie,te descrie incepand cu minutul 1:46,nu iti vreau raul,sunt doar realist.Ma gandesc oare de ce se intampla lucruri de genul si cum se intampla de evitam lucrurile de genul.Chiar cred ca cineva ne iubeste.Si sincersa fiu iubesc persoanele cu care pot discuta si serile linistite la munca in care putem discuta.Aveti grija ce faceti, ganditi-va la consecinte iar daca merita trageti de ceea ce vreti.
P.S : Revin curand,seara faina :D

https://www.youtube.com/watch?v=z0SgUBA2AYU