Unele zile te marcheaza pe veci ( 26.03.2010 )

           

            Draga jurnalule,am o alta poveste de spus pe care nu vreau sa o uit,si de aceea m'am decis sa scriu astazi 02.08.2015 cate ceva.Dupa cum spune si titlul,pentru mine data de 26 martie este o data destul de trista,aveam varsta de 13 ani,eram clasa a 7'a, iar "bunul meu" tata a decis sa ne faca o surpriza,si sa lase ca un las o hartie in bucatarie fara a spune nimic.Tatal care trebuia sa fie eroul copilariei,a devenit in cateva secunde lasul copilariei.Acea hartie era defapt o sentinta prin care mama mea era anuntata ca acest las a depus actele de divort.Amuzant nu?Credeti'ma ca mama nu stia cum sa ne spuna mai frumos fara sa ne raneasca ca sa spun asa.Copil fiind si simtindu'ma respins am inceput sa plang,dar pe parcurs am inceput sa ma acomodez cu ideea si intr'un final am inceput sa il urasc pe acest las.Daca in anul 2010 nu imi puteam imagina viata fara el,in acest moment nu imi mai pot imagina viata alaturi de el.Ziua de 26 martie a trecut destul de greu pentru mine,si acum imi aduc aminte ca atunci cand am iesit afara aveam ochii umflati de la plans,si cand prietenii ma intrebau ce am,le spuneam ca nu am nimic.In aceea seara nu imi mai aduc aminte cum am dormit,dar cert este ca ziua urmatoare de dimineata am mers direct in bucatarie sa vad daca totul a fost doar un vis,sau daca asta voiam eu sa cred.Hartia se afla tot acolo,in acelasi loc.Sincer sper ca  acele persoane care citesc sa poata invata sa nu faca aceste greseli deoarece copilul sufera.Promit sa revin cat de curand cu ceva diferit,pana atunci,vacanta placuta!!!